Atentie!
Despre antibioticele ce se pot administra porcusorilor, si cele care niciodata nu se vor administra, fiind toxice,
| puteti citi aici!
|
Fisa de tratament
In lipsa carnetului de sanatate
intocmirea unor astfel de fise de catre medicul veterinar sunt deosebit de utile pentru cunoasterea
antecedentelor medicale ale porcusorului
Pentru tiparire (fisier pdf - 48 KB)
|
Bolile porcusorului de Guineea
pagina 5/7. 
In timpul gestatiei femela va primi hrana bogata
in Vitamina C, se va tine intr-un mediu fara stres, intr-o cusca spatiosa, va fi scoasa des pentru plimbari sa se poata misca
mult (!), dar va fi cat mai putin manipulata (mai ales in ultimele saptamani ale gestatiei), se va hrani in asa fel, incat ea
sa nu devina obeza, pentru a preintampina aparitia toxemiei gravidice. Factorii care pot cauza aceasta boala, nu se cunosc
in totalitate, dar obezitatea (!), stresul, temperatura prea ridicata a incaperii, schimbarea brusca a temperaturii mediului,
lipsa poftei de mancare, restrictia de hrana/apa de baut, spatiul neadecvat (mic), regimul necorespunzator, gestatiile des
repetate (fara a se tine o pauza de cel putin 2 luni intre ele), numarul mare de pui pot contribui la aparitia acestei boli.
Boala este mai frecventa la prima sau la a doua gestatie (mai ales la a doua), in general apare in ultimele saptamani ale
gestatiei sau in al 7.-10. zi de dupa nastere. Femela se starceste, sta doar intr-un singur loc si este letargica, inapetenta,
respiratia si urina ei au miros de acetona datorita acumularii corpilor cetonici in sange si urina. Tratamentul este rareori
eficace, prevenirea fiind cea mai buna solutie! Aceasta boala este mai frecvent
intalnita in perioadele fierbinti ale verii. Planificarea inmultirii in asa fel, ca in lunile iulie-august femela sa nu fie
gestanta, este cea mai buna solutie, aplicata de multi crescatori responsabili. Se cunosc doua forme diferite ale toxemiei
gravidice, cea mentionata mai sus - toxemia gravidica metabolica -, si cea circulatorie - ischemia uteroplacentara - precedat de
pre-eclampsie (crize de convulsii). Si in cazul acestei toxemii simptomele sunt asemanatoare: inapetenta, apatie, cetoza.
Inflamatia mamelei este adesea rezultatul blocarii laptelui in canal. Se vor spala mamelele
femelei in apa calduta, putin sarata (alternativ cu ceai de musetel), aceasta ajutand la deblocarea canalelor. In cazul
mastitei (infectie a mamelelor) vom cere ajutorul medicului veterinar. Va fi nevoie de masajul fin al mamelei, golirea
laptelui gros de culoare alba-galbuie, spalarea mamelonului. Femela poate avea febra si/sau poate deveni inapetenta. Medicul va
decide, daca este indicat folosirea antibioticelor - in asemenea cazuri s-a dovedit buna administrarea antibioticului Baytril.
Portiuni fara par sau portiuni rarite pe una sau ambele parti ale soldului la femele pot
aparea ca simptom al chistului ovarian, boala fiind mai frecventa la femelele in varsta. Daca se constata prezenta acestei
neoformatiuni, va fi nevoie de interventie chirurgicala (indepartarea ovarelor si a uterului). In cazul in care interventia
chirurgicala prezinta un risc - la cele cu varsta inaintata sau cu un organism prea slabit -, tratamentul cu hormoni (HCG - human
chorionic gonadotropin) poate fi aplicata. Desi este mai costisitoare, aparatul cu ultrasunete va fi intotdeauna o mai buna
solutie pentru diagnosticare, decat vizualizarea radiologica (aparatul Röntgen). Alte simptome posibil asociate: activitate
crescuta manifestata prin comportament sexual agresiv fata de partenera(e) in timpul estrului, mamele usor marite si cu cruste
pe ele, o usoara sau o accentuata crestere a abdomenului (de obicei la nivelul ambelor parti), o atitudine mofturoasa la hranire.
O cadere a parului mai accentuata putem intalni si la femele in varsta cu tulburari hormonale. Despre portiunile fara par aparute
din cauza unor tulburari hormonale se poate spune ca ele de obicei sunt simetrice si nu produc mancarimi.
O cercetare privind influenta varstei si a statutului reproductiv asupra predominantei si marimii
chistului ovarian la porcusori a fost efectuat de catre Nielsen T.D., Holt S., Ruelokke M.L. si McEvoy F.J. Studiul a fost facut
pe 43 porcusori. Acestia au fost impartiti in 6 categorii, in functie de varsta si istoricul reproductiv:
Dupa varsta s-au luat in considerare trei diferite categorii: a.) indivizi sub un an; b.) intre unu si
doi ani; c.) si cei peste doi ani. In continuare fiecare categorie de varsta a mai fost impartita pe inca doua categorii: 1.)
femele care au avut una sau mai multe gestatii; 2.) si femele care nu au fost folosite niciodata pentru monta. Fiecare femela a
fost examinata clinic, diagnosticarea fiind efectuata si cu ultrasunete. Posibilele relatii dintre istoricul reproductiv si
aparitia/predominanta chistului, si respectiv dintre aparitia / predominanta chistului, marimea lui si varsta s-a studiat folosind
analiza lineara regresiva, investigatia a fost facuta cu ajutorul analizei Mantel-Haenzel. Doua dintre cei 43 porcusori, adica 4,7% din ele au prezentat alopecie simetrica. La cei 41 porcusori, adica la cei 95% ramasi, o corelatie semnificativa intre
istoricul reproductiv si aparitia / predominanta chistului ovarian nu (!) s-a observat, din punct de vedere statistic neexistand
asemenea corelatie intre ele. O legatura reciproca a putut fi observata (!) intre marimea chistului ovarian si varsta (valoarea
P < 0,01), si intre aparitia / predominanta chistului ovarian si varsta (valoarea P < 0,02)
- Sursa: The Journal of Small Animal
Practice, 30 June 2003.
La unele femele pe corp pot aparea portiuni fara par si in perioada gestatiei sau in
perioada alaptarii. Cauzele pot fi multiple: tulburari hormonale, diferiti factori ereditari sau nutritionali, gestatii
repetate (daca femela naste prea des), cresterea si dezvoltarea prea rapida a fatului in uter, cresterea exagerata a glandelor
suprarenale etc. Hiperplazia corticosuprarenalei (boala Cushing) se poate depista cu ajutorul aparatului cu
ultrasunete. Porcusorii au glandele suprarenale mici (aprox. 3-4 mm), pentru o diagnosticare cat mai corecta e bine sa se faca
comparatia glandelor a doi porcusori de aceeasi varsta, greutate si sex.
In unele cazuri se intampla ca femela sa isi smulga propriul par in perioada lactatiei, avand intiparit in gene acest
obicei ancestral, stramosii captusind in acest fel cuibul. Uneori, in timpul lactatiei se intampla ca puii sa smulga o mica parte
din blana mamei in apropierea mamelonului.
De retinut! Caderea masiva a parului pe diferite portiuni ale corpului, urmata de scarpinarea mai deasa decat cea
obisnuita poate fi simptomul aparitiei diferitelor boli, fiind o caracteristica specifica de boala la aceste animale. Pentru
identificarea bolii va fi necesara consultarea medicului veterinar.
Despre infestarile cu paraziti aici gasesti informatii detaliate.
Este foarte important ca porcusorul sa consume fan, acesta contribuie la buna functionare a
sistemului digestiv. Fanul va fi mereu accesibil. Daca un porcusor roade propriul par sau cel al partenerului, s-ar putea
ca hrana lui sa fie saraca in fibre (celuloza). Roaderea parului poate fi si un obicei prost, sau poate deveni un obicei din
cauza plictiselii, monotoniei etc. La cei care traiesc in grup, autorul va fi cel care ocupa o pozitie mai inalta pe scara
ierahica. Imbogatirea mediului, o cusca mare, spatioasa, diferite accesorii stimulative, bariere vizuale, ocazional ascunderea
unor bucati favorite in diferite locuri etc., si - foarte important - dieta bogata in fibre, poate stopa acest comportament. In
cazul in care totusi persista, in unele cazuri administrarea picaturilor Beres impreuna cu Vitamina C pe
o perioada de 30 zile, poate ajuta, neavand efecte secundare. Se va da zilnic odata una-doua picaturi Beres si aprox. 25 mg
Vitamina C direct in gurita sau administrat cu lingurita, si imediat dupa administrare ii vom oferi o bucatica de ceva ce ii
place (castravete, marar sau altceva), pentru a fi siguri ca le-a inghitit. In cazul in care aceasta inclinatie persista si dupa
acest tratament, si comportamentul lui ne deranjeaza (roade blana unui porcusor care va participa la expo), micul
„artist” va fi despartit de cel „barberit” cu o gratie pus la mijlocul custii, sau va fi asezat in alta
cusca, langa cel al partenerului. Fiind animal social, are nevoie de compania semenilor, izolarea completa nu este
recomandata.
pagina anterioara
|
5/7
|
pagina urmatoare 
|
|
Pe aceasta pagina:
Toxemie gravidica
Mastita
Chist ovarian
Chelie partiala post-partum, tulburari hormonale
Roaderea parului
Bolile porcusorului - pagina 1:
Tendinta de a ascunde boala!
Pericolul instalarii cetozei
Enterocolita, degradare a florei intestinale
Probiotice pentru reechilibrarea florei intestinale
Constipatie
Intoxicatie: plante toxice, alimente contaminate cu
pesticide, ingrasaminte
Infectii respiratorii
Alergie
Infectii ale aparatului auditiv
Bolile porcusorului - pagina 2:
Hipertermie
Urina de aspect laptos
Afectiuni renale, uro-genitale
Atac cerebral
Scorbut
Eruptii la nivelul buzelor
Bolile porcusorului - pagina 3:
Probleme oftalmologice, ranire
Intoarcere spre inauntru a ploapei
Conjunctivita neonatala
Conjunctivita
Obstructia canalului lacrimal
Inrosire a ochilor
Microftalmie, orbire
Tesut adipos pe conjunctiva
Fluid alb secretat de ochi in timpul toaletarii
Suprafata lipsita de par de dupa ureche
Bolile porcusorului - pagina 4:
Tulburari ale glandei supracaudale
Sacul anal
Monitorizarea aparatului genital la mascul
Coprofagia
Slabirea muschilor anali
Bolile porcusorului - pagina 6:
Tumori
Chist sebaceu
Inflamatii ale glandei parotide si/sau submaxilare
Afectiuni ale talpii
Intarituri ale pielii dupa pernutele talpii
Bolile porcusorului - pagina 7:
Diabet zaharat
Abnormitati
|