stii,in fiecare zi ma gandesc la asta,dar apoi imi vin in minte momentele alea...ultimile..si mi`e teama sa o iau de la inceput.mi`e teama ca nu voi fi in stare sa am grija de ei asa cum trebuie..nu stiu..si apoi...nu este numai decizia mea,ci si a mamei,care nu mai este de acord,din cauza suferintei pricinuite de pierderea lui..a vazut si vede cum sunt de atunci si nu vrea sa ma lase sa o patesc iar
am avut mai mult de o saptamana in care am plans non-stop..si acum de cate ori imi amintesc la fel..
poate intr`o alta zi...mai tarziu..bafta in gasirea unui prieten pentru speedy,sa iti traiasca !
