Ingerasul meu
Scris: 23 Iul 2010, 17:52
In dimineata asta mi-am pierdut sufletelul... a fost bolnavior in ultima saptamana. avea 4 anisori si era cel mai deosebit purcelus din lume, il iubeam tare mult chiar daca uneori il neglijam si de multe ori plecam din oras si ramanea cu mami. Dutzelu a avut incredere in mine de la inceput, din prima clipa in care l-am primit de la iubitul meu mi s-a cuibarit in brate si niciodata nu s-a ferit de mine... era micut si la pieptul meu se simtea in siguranta. nu am crezut ca un purcel te poate iubi asa. ma simt vinovata ca nu i-am luat un fratior, dar cand am aflat cat bine le face el era deja mare si mi-a fost teama ca nu va accepta un fratior. In ultimile zile am stat numai langa el... i-am promis ca-i voi lua un fratior, dar in zadar sufletelul lui nu a rezistat. mi se rupe inima cand ma gandesc cum tipa cand domnul doctor ii facea injectii insa era singura sansa sa se faca bine. Am crezut sincer ca va scapa, nu am vrut sa cred ca doctorul avea dreptate gandindu-se ca are ciroza hepatica; acum insa inclin sa cred ca a avut dreptate. L-a 9.00 m-am dus din pat direct la el, mi s-a parut ca sta prea pe o parte, l-am luat in brate si i-am vazut buzele vinetii. Atunci am stiut ca-l pierd, am plecat intr-un suflet spre doctor, dar in statia de tramvai a respirat pentru ultima data. sunt recunoscatoare insa ca a murit la pieptul meu si nu singur intr-un colt al custii. daca as fi stiut l-as fi vegheat toata noaptea. L-am ingropat a fost atat de greu. Se auzea rasunator pamantul cazand peste trupusorul lui. A fost cel mai frumos purcel din lume, acum va fi cel mai frumos ingeras. A fost iubit, atat de iubit pana si cu motanelul se intelegea bine: deiu, pisoiul se urca pe cusca lui, iar el se ridica in doua labute sa-l miroasa; iar cand aveau ocazia se atingeau nasuc de nasuc. A fost un baiat tare curajos, insa cred ca azi i-a fost tare frica. I-am spus sa nu se teama ca sunt langa el, sa lupte pentru mamica lui dar bietul meu sufletel nu a putut... de azi raman doar pozele cu el si camasuta mea de noapte care miroase a el. Simt ca nu a avut o moarte fulgeratoare ca sa se poata bucura din nou de ingrijirile primite cand era un puiut plangacios care se scarpina pana la sange din cauza unei ciuperci si cu care mamica lui statea non-stop. Din fericire fiind vacanta mi-am putut petrece aceasta ultima saptamana doar langa el... acum bratele mele sunt pustii. Somn usor scumpul meu!
si din pacate sufletul ne poate fii alinat doar de amintirile placute ... De multe ori si acestea dor . Sunt zile in care imi doresc sa imi stearga Dumnezeu pana si amintire acelea , ca sa nu mai plang dupa ei ... E foarte greu sa uiti...Eu si acum mai povestesc de Bulgaras , desi nu m-am bucurat de el decat o luna si 2 zile ... Sincer iti spun ca iti inteleg durerea , e al naibii de mare si orice ar spune oricine ... nu poate schimba asta !