Gemon.ro :: Porcusor de Guineea

Mi-a luat mult pana am hotarat ca sunt pregatita sa impartasesc cu voi nenorocirea mea...
Micuta vrajitoare a fost cea care a schimbat perceptia mamei despre ,,sobolani".
Micuta vrajitoare a facut vraji cu adevarat in viata mea, vraji in sensul bun al cuvantului.
A fost ,,sobolanul negru"(cum imi placea sa ii spun) cel mai drag si scump din lume!
A insemnat pentru mine inceputul acestui univers frumos si a trait alaturi de mine emotiile primirii in suflet ale fiecarei noi fete sosite in casa noastra.
Cand am vazut-o pentru prima data mi-a trezit emotii atat de puternice incat am inceput sa plang si sa tremur precum un copil. Nu credeam vreodata ca voi ajunge in viata sa am alaturi aceste animale minunate.Traiam un vis devenit realitate.Era dependenta de mine iar eu la randul meu... eram dependenta de ea. O tratam ca pe un semen al meu si ii povesteam toate cele ce imi ingreunau sufletul.
Credeam ca va fi mereu alaturi de mine sau macar speram ca ne vom bucura una de alta multi ani...
Revenind...
A venit in viata mea ca cea mai stralucitoare raza de lumina.La scurt timp mi-a daruit doi ,,nepotei" alaturi de care doarmeam impreuna. Ma insotea MEREU oriunde mergeam...
Sunt incoerenta, stiu... Desi a trecut aproape o luna...E EXTRAORDINAR DE GREU!!! In fiecare seara e in inima si gandul meu si sunt sigura ca acolo va ramane mereu. Mi-as fi dorit sa scriu cuvinte frumoase si multe pentru ca merita din plin dar nu pot! Lacrimile imi invadeazaa inima, sufletul, fata si... toata fiinta mea.
Deocamdata nu pot privi nici macar pozele ei pentru ca e inca mult prea greu si imi e teama ca asa va fi mereu...
Probabil voi reveni asupra subiectului spunand povestea ei si toate momentele frumoase traite impreuna...pentru ca,repet, merita DIN PRIN!!!

R.I.P. micuta mea vrajitoare!!!

Ooo, Doamne, Andreea... Cat de greu trebuie sa iti fie, doua pierderi asa de repede, una dupa alta...
Imi pare rau, sunt alaturi de tine.

imi pare rau
sunt sigura ca porcuta a avut o viata foarte buna langa tine, stiu sigur ca a simtit ca e iubita
oare cate animale au parte de asa ceva, de un suflet ca al tau?

Condoleante, Andreea!

...Ce mai poti spune?... Aceste subiecte ma lasa fara cuvinte,cu un gol in suflet chiar daca nu a fost a mea...Suntem alaturi de tine!

imi pare rau andreea!

Dumnezeu s-o odihneasca! A fost un animalut tare iubit si sigur ea a stiu asta.
Sunt alaturi de tine Andreea!

Suntem alaturi de tine!

Va multumesc din inima pentru cuvintele de incurajare.
Mai jos, cea mai draga poza mie si cel mai dulce moment... in care micuta mea imi veghea somnul...



In zadar incerc sa pacalesc durerea stergand rapid lacrimile... S-a infipt su ghearele`i sfasietoare in sufletul meu si pare ca nu vrea sa plece nicicum

Sufletul tau este sfasiat de durere, de durerea pierderii.... amintirile sunt cele care iti raman, cele frumoase te ajuta sa mergi mai departe si sa te opresti din cand in cand pentru a-ti aminti de acest sufletel dulce si tandru care ti-a fost mereu alaturi atat la bine, cat si la rau. Las-o sa se duca acolo unde ii este locul, asa cum invatam sa iubim, trebuie sa invatam si sa pierdem - ne doare, pentru ca ne-a fost drag. Mai devreme sau mai tarziu trecem fiecare prin aceste momente, poate fi foarte greu, stiu, dar ramanem cu ceea ce a fost frumos.

plang alaturi de tine si imi pare foarte rau pentru vrajitorica ta cea scumpa fii tare desi este greu

Multumesc pentru suport silkeyes. Ma bucur sa te revad