Buna ziua!
Ma numesc Piczur, sunt catel si nu stiu cati anisori am, dar oamenii din jurul meu mi-au spus ca am dintisorii unui catel de 10 luni.
De cand m-am nascut bantui pe campuri. Desi cred ca sunt frumusel (intr-o zi m-am oglindit intr-o baltoaca si am vazut ca am ochii albastrei si instelati, ca de print, cum n-am mai vazut la niciun fratior de-al meu), nu m-a vrut nimeni. Poate pentru ca sunt pitic si mai timid decat altii.
Locul meu preferat era o parcare, la marginea unei paduri, unde ma mai duceam uneori sa cersesc de mancare la cei care opreau acolo. Dormeam uneori pe gunoaie la 2 m de sosea si cand nu oprea nimeni sa mai imi arunce o bucata de paine, mai rontaiam cate o punga aruncata pe marginea drumului si asa imi mai treceau durerile de burtica.
Intr-o zi a oprit acolo o fata, care m-a vazut de la distanta si mi-a intins o mana de boabe. M-am apropiat de ea, caci imi era tare foame si parea un om cumsecade. Deodata m-am trezit luat pe sus si plimbat cu masina pana intr-un oras, despre care am aflat mai tarziu ca se numeste Bucuresti.
Initial am crezut ca m-au rapit, insa nu e rea noua mea viata, am fost spalat, cu o apa ciudata care facea spume si mirosea frumos, blanita mea nu mai are ciulini si, intr-o zi, am fost si am cunoscut o doamna care m-a tuns si mi-a zis ca acum sunt si mai frumos decat inainte. Nu mai am nici purici, nici capuse, si tare ma bucur, caci mult ma mai sacaiau. M-au pus sa inghit si niste pastilute mici, cica pentru limbrici, dar eu nu cred ca ar exista astfel de fiinte. Acum astept sa fiu vaccinat (mi-au promis ca nu ma doare) si castrat, desi nu stiu prea bine ce inseamna.
Apoi am auzit ca ma duc la casuta mea, si abia astept, caci fata care m-a gasit in ziua accea nu are cum sa aiba grija si de mine, mi-a zis ca sunt doar in vizita.
O sa mai scriu si pe alte site-uri, si, daca va place de mine, sunt disponibil pt adoptie, cu contract, cu carnetel in care scrie cat sunt de sanatos si de voinic si zestrea pe care mi-a pregatit-o mamica mea provizorie (ham, zgarda, lesa, castroane si papita- am uitat sa va spun ca sunt foarte mancacios si calic, dar cred ca ma veti intelege, acolo pe camp gaseam greu cu ce sa ma indop). Singura mea rugaminte de la noii mei parinti o sa fie sa aiba un pic de rabdare cu mine, ca abia acum m-am dezmeticit si incep sa invat lucruri de orasean, adica sa fac pipi afara si sa nu mai fiu obraznic cu fratii mai mari decat mine. Mentionez ca am descoperit ca imi plac pisicile, poate pentru ca suntem cam de aceeasi statura.
Ne auzim la telefon 0722166767 sau puteti sa imi scrieti pe mail, ma ajuta mami sa citesc:
laura.nepentes@yahoo.com








