Sunt posesorul unui porcusor de guineea, in varsta de 5 ani...nu pot sa fiu convins de varsta lui, el fiind recuperat dintr-un mediu foarte ostil cand era micut. Am mai avut probleme cu el in urma cu 1-2 ani cand un medic veterinar l-a injectat cu antibiotice, fara a-mi atrage atentia asupra florei intestinale si probioticului absolut necesar in astfel de cazuri. A fost greu atunci, dar cu ajutorul doamnei Ana Pantu careia ii multumesc din suflet pentru ca mi-a recomandat acea lista A4 de medicamente, l-am salvat pe soarece.
De 2 zile observ ca nu s-a mai atins de mancare. Are intentie, dar dupa o imbucatura se retrage. Cum doamna Pantu are numarul inchis (probabil nu este in tara), merg deci tot la acelasi cabinet nefericit unde mi s-a spus, pe langa multe alte aberatii, ca procusorii de guineea au doar dintii din fata (nu e legenda se pare, exista astfel de "veterinari"). L-au injectat cu glucoza si vitamine din ce am inteles. Accept orice mustrare pe care o primesc din partea dumneavoastra pentru ca iar am dus porcusorul din comoditate la niste neinstruiti, asa zisi medici. Am fost si ocupat si am zis ca macar sa vad ce parere au si ei, urmand sa regret bineinteles.
Dupa ce ma intorc acasa seara, porcul era vigilent dar tot nu se atinsese de mancare...el care era un umflat, mare gurmand. Ce sa fac? Bineinteles neaaparat sa vizitez forumul iubitorilor de porcusori GEMON ca sa gasesc un doctor adevarat. Am ajuns astfel sa ma duc la domnul Manea. Vreau sa va spun ca indiferent daca porcusorul meu va muri sau nu, acest om este exceptional si va recomand cu multa caldura sa mergeti la el cu problemele rozatoarelor de orice fel. Foarte profesionist...rar intalnesc un astfel de doctor chiar si in medicina umana. Dupa un consult amanuntit, inclusiv o proba studiata la microscop de pe blana, mi s-a spus ca are paduchi, urmand ca maine sa facem o deparazitare. De asemenea un alt diagnostic au fost nodulii de la picioare (niste glande nu stiu exact, mi-a explicat domnul doctor dar spre rusinea mea nu am retinut) care sunt umflati. Adaugand la asta si un chist pe piele din zona fundului, cancerul pare o perspectiva cumplita dar din ce in ce mai adevarata. Incerc sa nu ma gandesc la asta si sa petrec cat mai mult timp cu el, sa ii fac viata care a mai ramas cat mai fericita.
Intrebarea mea si faptul care ma consoleaza cel mai mult, sperand ca totusi o sa ma bucur sa il am alaturi de mine inca un an sau doi: de ce este atat de activ? L-am tinut intr-o cutie cat l-am transportat la medic si dadea cu capul sa iasa afara. Era agitat. Nu ma lasa sa il hranesc cu seringa. Am mai trecut prin metodele astea cand am avut prima data probleme cu el si atunci era vai de steaua lui...vrand, nevrand inghitea. Acum fuge, nici nu pot sa il tin, nu vrea de nici o culoare. Daca ii deschid cusca vine la marginea ei si se ridica in doua picioare, parca asteptand sa ii dau ceva de halit si am incercat cu toate, dar imediat ce ii duc mancarea la nas se retrage. E un comportament ciudat...daca ai cancer nu iti mai arde de nimic. Sobiloiul meu e chiar perfect, il iubesc maxim...doar daca ar baga ceva in stomac.
Maine cand ma duc la domnul doctor o sa fiu mai insistent, desi sunt convins ca nici dumnealui nu poate sa imi dea un diagnostic din moment ce problemele sunt multe si ar trebui tratate pe rand. Va rog mult, daca aveti vre-o idee, absolut orice...v-as fi foarte recunoscator sa o impartasiti aici. Fac orice pentru soarecele meu. Vreau sa stiu ca am incercat totul...o sa sufar mult dupa el daca se duce.










, Ruby
, Trei și Ivy