Dumnezeu m-a ajutat foarte mult si pana acum nu mi-a murit nici un animal in timpul in care l-am avut...este bine totusi ca este un loc unde sa ne descarcam,sa plangem si sa amintim de cei care ne-au fost alaturi pana cand au trecut podul curcubeu...nu stiu cum voi reactiona in cazul acesta,voi fi ravasita.Mai bine sa uitam si sa ne bucuram de cei care mai sunt inca printre noi,sa ii cinstim pentru loialitatea de care dau dovada si sacrificiul de a trai in captivitate.Am plans la fiecare topic deschis "in hohote",imi imaginam durerea celor care au trecut prin aceasta situatie.Cu mintea neclara,mi-am luat porcuta in brate si am pupat fiecare particica a corpului,dupa care si ea imi lingea lacrimile si parca plangea si ea cu mine...
