Acum am vazut si eu filmuletul si am fugit sa-i dau Tarei niste patrunjel. Mor de mila ei la gandul vietii pe care a dus-o pana acum. Cine stie sarmana in ce conditii s-a nascut, in ce conditii a fost transportata. Pot spune ca arata destul de bine ingrijita si n-am avut nicio problema cu ea de sanatate so far, insa mai mult de atat ce stiu. Doamne cat ii urasc p-astia din pet shopuri. Imi parea rau la inceput ca am luat-o de acolo fiindca e fricoasa si cam salbatica insa acum imi vine s-o iau in brate pana o sufoc de mila ei. Ma bucur ca am luat-o chiar daca e un lucru rau ca le finantez astora cruzimea. Ma gandeam serios sa ma angajez la un pet shop in speranta ca macar pentru animalele care vor fi in grija mea sa fac ceva, insa daca n-am sa pot?! Daca va trebui sa vad cum sunt maltratate si sa mi se impuna sa nu fac nimic pentru ele sau sa-mi iau bocceluta si sa plec. Am mai fost la Pet Center chiar weekendul trecut si din nou conditiile erau destul de bune. Angajatii iar au sarit cu sfaturi asupra ce sa-i dau si ce sa-i iau (si nimeni nu mi-a oferit dropsuri sau batoane pentru porci spre deosebire de tot restul celorlalte petshopuri) si mi-ai recomandat doar fan si niste caserole cu un amestec de seminte (Grau, lucerna si ovaz) pe care sa le pun la cultivat pentru ele. Porcusorii erau bine ingrijiti ca de obicei. Mai e acolo un baietel care e tinut singur (fie din cauza ca nu pot tine mai mult 2 doi porci in custile si asa destul de inguste, fie pentru ca poate se bateau baietii). M-am gandit in retrospectiva si am realizat ca fata mea era tinuta pe randul cel mai de sus si baietii pe penultimul rand de custi (poate sa nu fie mirosita de masculii care stateau impreuna si sa nu se bata). Chiar daca nu sunt de acord cu tot ce era acolo pot spune ca sunt de departe cei mai buni la asta. Uff... e dureros ca trebuie sa sufere animalele asa pentru niste capricii ale noastre. Cum ma sa strivesti sarmanul soricel. Cum sa le tai asa si sa nu-ti pese cand mie mi se mareste pulsul cand le tai unghiutele si ele incep sa planga si sa tipe ca le deranjeaza. In lumea in care traiesc eu si in care am crescut NIMENI n-ar trata asa un animal. Nu cunosc pe nimeni care sa fie in stare sa treaca pe langa un animal ranit, speriat si care sa aiba nevoie de ajutor. De cand ma stiu am in jurul meu numai oamenii care isi populeaza caminurile pana la refuz cu animale pe care le-au ajutat. Si in aceeasi lume cu noi exista brute de felul astora. De ce diferenta asta? N-au avut parinti? Nu e o scuza. Doar traim in aceeasi societate. De ce se accepta chestiile astea? La ce folos? Ma duc sa ma uit lung la fetele mele si sa fiu fericita pentru ele si cat de bine le e. Soarta a fost de partea lor si ele sunt doua dintre animalutele norocoase. Daca pana acum ma intrista faptul ca nu vor sa stea cu mine acum sunt bucuroasa si doar ca le am aproape si pot sa le fur un pupic macar o data pe zi

. Sa ne traiasca animalele mult si sanatoase, si noi pe langa ele la fel. Sa nu creada nimeni ca ele sunt cele care profita din relatia stapan-companion. Noi sunem cei care au norocul sa isi innobileze viata si sa invete de la ele.
PS: sper sa ma iertati cu discursul meu care bate in clisee, insa sper din inima ca cineva care e in stare sa trateze animalele cum am vazut in clipurile astea sa vada si poate, poate, isi va pune o intrebare.