Toto a fost primul meu porcusor,mi l-au luat parintii sa nu-mi iau caine din Cluj.Il vazuse-m prima data afara,mancand vioi iarba, statea cuminte si nu fugea in nici o parte.L-am luat in brate am simtit sa suntem facuti unul pentru celalalt. Am fost acasa sa o anunt pe fata ca nu mai iau cainele, le-am zis vesela parintilor ca il vreau,era atat de dulce,era mic cat un ghemotoc cu juma de fata roscata(care ziceai ca-i fata) si jumate neagra(care arata a baiat).Am plecat dupa cateva ore acasa sa ma informez,eram atat de bucuroasa,am gasit gemon-ul.a doua zi tata a curatat acvariul,l-a adus o fata intr-o cutie de pantofi cu putin rumegus si o bucata de salata,l-am privit bucuroasa si in acelas timp uimita.
In ziua cu ghinion ii zisesem tatei ca l-am auzit insfarsit ca plange,a plecat la el si mi-a zis ca a murit
.Nu mi-a venit sa cred,eram distrusa imi venea sa mor cand l-am vazut teapan fara viata,ma simteam vinovata pentru ca nu am facut mai multe pentru el
.
Toto,sufletul meu,de ce ai plecat asa de repede?
Mi-a fost ff greu sa scriu chear daca a trecut o perioada
